Scurt istoric

 

Istoria sifonului a inceput in 1772, cand Joseph Priestley a scris lucrarea in care explica principiul imbogatirii apei cu dioxid de carbon. Reteta sa s-a bucurat de un succes atat de mare, incat pana la sfarsitul secolului al 18-lea mai toate strazile Londrei erau pline de masini de sifon. O anecdota spune ca lui Napoelon Bonaparte i-ar fi placut gustul acestei bauturi, insa la aflarea sursei de provenienta britanica a cerut imediat interzicerea sifonului. Istoria sifonul ia nastere odata cu crearea primul pahar de apa carbonata artificiala, în anul 1767, de catre englezul Dr. Joseph Priestley.

 

Trei ani mai târziu, studiind însemnarile predecesorului sau, suedezul Torbern Bergman, chimist de meserie, a inventat un aparat generator care fabrica apa carbonata din calcar (creta), folosind acid sulfuric. Astfel încarca apa cu bioxid de carbon. Mai mult decât atât, identificând mineralele din apa minerala naturala, le adauga la apa carbogazoasa. Acest aparat permitea producerea apei minerale imitate, în cantitati mari. Termenul de sifon a fost prima data întrebuintat în anul 1798, dar abia în anul 1810, în SUA, a fost atestat primul patent de fabricare pe scara larga a apelor minerale artificiale de catre Simons si Rundell de Charleston.

 

 

Primul aparat de apa carbonata, fabricat special pentru standurile, mici de obicei, de bauturi racoritoare, a fost inventat în anul 1832. Sticlele bauturilor carbonate, sunt supuse unei mari presiuni venite din gaz.

Încercarile de a gasi solutii pentru prevenirea exploziei cauzate de bioxidul de carbon, sau a bulelor de gaz artificial, dar mai ales pentru mentinerea acestor bule un timp cât mai îndelungat, au dat roade dupa anul 1872, an în care, s-a patentat sigiliul dopului pentru sticla de apa gazoasa. În anul 1899 a fost omologat primul patent de masina de suflat sticla pentru productia de sticle de apa gazoasa, bauturi racoritoare carbogazoase.

 

 

Created by:
Creative Web Solutions